Dieta cu țigări | A apărut în anul 1925, la cererea Lucky Strike

La o simplă căutare pe internet, cuvântu „dietă” apare pe peste 2,5 de milioane de rezultate în limba română și peste 3,9 milioane, dacă este căutat în limba engleză. Sunt, evident, unele care sunt mult mai populare decât altele, iar notorietatea lor ține și de epoca în care au apărut. Câteva exemple din ultimul secol sunt dieta cu ţigări, dieta prin rugăciune sau dieta de război.

„Cerul este limita”, aceasta pare să definească numărul și tipul regimurilor alimentare construite pentru a slăbi, care mai de care mai ciudate.

„Regim alimentar” este definit drept folosire a alimentelor și a băuturilor în conformitate cu anumite reguli impuse de condițiile de sănătate sau de boală ale unei persoane, iar de-a lungul ultimilor peste o sută de ani, oamenii au ţinut de la dieta biblică până la cea cu somn sau cu ţigări pentru a scădea în greutate – fie pentru că erau la modă, fie pentru că într-adevăr credeau în eficienţa acestora.

Iar trendurile s-au succedat destul de rapid în acest domeniu, conform unui „compendiu” al celor mai populare regimuri de slăbit din ultimii 100 de ani, realizat de echipa CSID.

Anii 1900 – dieta „mestecă de 100 de ori înainte să înghiţi mâncarea”

Dieta care a marcat primii 10 ani din secolul XX presupune mestecarea pe îndelete a alimentelor, de o sută de ori pentru fiecare bol alimentar, timp de cel puțin un minut. Cel care a popularizat-o, Horace Fletcher, spunea că astfel digestia este îmbunătăţită, iar senzaţia de saţietate de instalează mai devreme, deci rezultă o cantitate mai mică de alimente consumate. Printre celebrităţile care au dat curs acestui regim de slăbire s-au numărat scriitorii Mark Twain şi Upton Sinclair şi filantropul american John D. Rockefeller, și chiar în zilele noastre sunt persoane care cred în eficiența ei.

Anii 1910 – dieta „numără caloriile”

Ceea ce a debutat acum peste o sută de ani este metoda calculării caloriilor din farfurie și pare să se mențină și în prezent. „Nebunia caloriilor” îşi are originile într-o carte bestseller numită Diet and Health With Key to the Calories, scrisă acum mai bine de 100 de ani de medicul Lulu Peters. La acea vreme, nu toată lumea știa ce este aceea o calorie, iar informaţiile din carte au revoluţionat modul în care oamenii au conștientizat să se hrănească, și în contextul în care doreau să scadă în greutate.

Anii 1920 – dieta cu ţigări

Anii 1920 au fost marcați de tot felul de excese – tip „Great Gatsby” – iar în acei ani mentalitatea de tip „băiat rău cu ţigara în colţul gurii” s-a regăsit şi în domeniul curelor de slăbire. Potrivit sursei citate, un producător faimos de ţigarete, Lucky Strike, a simțint, în 1925, acest trend și oportunitatea de a-şi creşte vânzările. Mott-ul devenit celebru atunci – „aprinde o ţigară în loc să mănânci ceva dulce” a stârnit multe controverse la vremea respectivă iar în prezent ar fi de neimaginat în spațiul public. La vremea respectivă, lemeilor li se sugera că ţigările le pot ajuta să obţină silueta la care visau, însă producătorii de dulciuri au ripostat şi au reuşit să pună capăt campaniei care le afecta vânzările. Povestea nu s-a oprit aici, pentru că brandul de ţigarete a apelat la o altă strategie pentru atragerea publicului feminin: promovarea ţigaretelor dulci, cu diverse arome.

O altă tendință a acelor vremuri era regimul inuit, care presupunea consumul de alimente specifice zonelor arctice, bogate în grăsimi şi proteine – peşte şi carne de vânat.

Anii 1930 – dieta cu grepfrut, banane şi lapte

Marea Criză Economică a marcat acest deceniu, reflectată şi în alimentaţia oamenilor. Atunci se credea că greutatea excesivă poate fi înlăturată prin consumul unui grepfrut înainte de fiecare masă. Pe de altă parte, dată fiind penuria de alimente sau prețul ridicat, oamenii slăbeau vrând-nevrând. O altă modă a vremurilor era dieta cu banane şi lapte, promovată intensiv la momentul respectiv de unul dintre cele mai mari companii importataore de banane, Chiquita.

Anii 1940 – dieta de război / raţionalizarea

Omenirea era în plin război în anii 1949 și chiar și atunci se vorbea de diete, este drept, mai degrabă impuse decât dorite. În timpul războiului a fost instituită raţionalizarea, care nu permitea decât cantităţi foarte mici de hrană de fiecare persoană. Astfel, pentru o săptămână, o persoană avea dreptul doar la 100 de grame de şuncă, 50 de grame de unt, 50 de grame de brânză şi cel mult 1,5 litri de lapte. Peştele, ovăzul şi făina lipseau cu desăvârşire, iar oamenii erau încurajaţi de autorităţi să îşi cultive propriile fructe şi legume în grădini.

Anii 1950 – dieta prin rugăciune

În 1957 preotul Charlie Shedd, autorul cărţii  Prey Your Weight Away, susținea că rugăciunea este o metodă prin care ne descărcăm sufletul de gânduri negre, dar şi corpul de kilogramele în plus. El însuși a pierdut 45 de kilograme urmând această dietă, spunea el. Regimul alimentar era simplu: cât mai puţină carne şi cât mai multă rugăciune.

Alte diete din a două jumîtate a secolului trecut au fost dieta Weight Watchers  şi dieta cu supă de varză, dieta cu pastile de slăbit şi dieta prin sedare (în anii 1970) sau dieta Scarsdale, care promite pierderea a aproape 9 kilograme în doar o săptămână, consumând cel mult 1.000 de calorii pe zi.

În anii  1990, carbohidraţii au devenit principalii duşmani ai siluetei. Cel puţin aşa susţineau adepţii dietei Atkins, care presupune excluderea sau limitarea drastică a acestora din alimentaţie şi consumul de alimente bogate în proteine, în special carne roşie, era secretul scăderii rapide în greutate. S-a dovedit că această teorie era falsă, specialiştii în nutriţie demonstrând că dieta cu conţinut foarte redus de carbohidraţi nu este mai eficientă decât una care presupune consumul de alimente variate, cum ar fi cereale integrale, fructe, legume şi alte alimente care conţin carbohidraţi complecşi.

Noul mileniu a debutat cu o creştere spectaculoasă a cazurilor de obezitate, arată sursa citată, peste 20% din populaţie fiind afectată de acest flagel spre sfârşitul anilor 2000. Astfel, nu e o surpriză că moda dietelor de slăbit a explodat în această perioadă. Oamenii au început să conştientizeze că alimentele nesănătoase sunt principalele cauze ale creşterii în greutate şi caută alimente cât mai puţin procesate, în stare cât mai crudă. Cu alte cuvinte, în anii 2000 cunoaştem o revenire la origini în privinţa alimentaţiei, iar acesta este şi principiul dietei Paleo, care mizează pe alimente precum nuci, seminţe, fructe, legume, peşte şi carne slabă şi pe evitarea celor procesate sau care conţin zaharuri rafinate.

Tot în acești ani s-a descoperit că glutenul din anumite alimente sau băuturi poate favoriza acumularea kilogramelor, dar şi apariţia unor simptome precum balonarea. Cu toate acestea, medicii nu recomandă dieta fără gluten decât celor care se confruntă cu intoleranţă, nu şi celor care vor să slăbească, argumentând că cei care elimină nejustificat glutenul din alimentaţie nu fac decât să priveze organismul de fier, calciu, fosfor, zinc şi vitamine din grupul B şi să îi aducă kilograme în plus, ca urmare a conţinutului mai ridicat de calorii, zahăr sau grăsimi din astfel de produse. În plus, fără fibrele care se regăsesc în produsele cu gluten, senzaţia de saţietate este de scurtă durată şi suntem tentaţi să mâncăm mai mult, conchide sursa citată.